acum ceva timp ca am sa revenim, nu toti, dar o parte, necontenit revenim pentru ca ne pasa si pentru ca acolo ne simtim ca intr-o a doua casa, un camin in crestere si continua schimbare, modelat dupa personalitatea mult prea puternica a celui ce il faureste.
Si stiu ca intotdeauna portile cu model fin ce lacasuiesc conacul de praf rosu cu miros de prietenie or sa ne astepte sa luminam iar si iar fetele celor ce ne primesc de fiecare data cu atata caldura.
Foisorul umbros cu odor de pin, poteca spre mlastina verde marcata pe margini de luminite aranjate ca pentru un drum in timp, un drum al uitarii ce te purifica sufleteste, or sa ne suporte din nou prezenta vesela imbibata de bere rece, si multe povesti.
Lasarea serii ne indeamna sa poposim pentru a nu stiu cata oara pe iarba deasa privind visatori la stele. Aici apasarea cenusie a betoanelor este repede data uitarii de verdele crud si mirosul imbietor al ierbii pe care ne odihnim si pregatim pentru ce are sa urmeze in viitor.
Peste ani, am sa imi amintesc zambind in coltul gurii, de momentele petrecute alaturi de cei mai dragi oameni pe care mi i-a adus soarta in cale, va multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu