Mi-e dor de zilele pierdute in parc, pierduti in notiunea timpului si a spatiului, fara sa scoatem un cuvant priveam spre cerul senin visand la fericire sau la ceea ce noi credeam ca are sa fie fericirea absoluta, diforma si confuza. Banalul text nu este menit sa fie citit, scopul insiruirii de cuvinte este unul terapeutic, de uitare, de visare, de aducere aminte in contradictie cu ideea uitarii.
Revenind la ideea initiala, mi-e dor de noi doi pierduti de timp si griji in iarba cea deasa, fara bani, fara nici cea mai vaga idee a ceea ce urma sa se intample cu si in viata noastra.
vineri, 19 februarie 2010
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
