Amintirea Pastelui trecut
"Toate curvele poarta cruciulita" (Radu Banciu)
Cum
cere traditia am mers si anul acesta la slujba de inviere, inarmat cu
eterna lumanare tip candela rosie cu capac de metal aurit (folosita si
pe post de candela, lumanare de inviere, lumanare de duminica si ultima
lumanare).
Lume ca la chiolhanurile PSD-iste de odinioara, unde
Vanghelie, Piedone, sau Sechelariu (acum prins cu treaba la Vacaresti)
se pogorau in popor pentru a propavadui mancarea traditional
propagandista: micul cu mustar indoit cu apa.
De la inaugurarea
National Arena nu am mai vazut atata veselie si foiala intr-un tarc de
cincizeci de metrii patrati reprezentand curtea Bisericii. Si normal ca
a ramas curtea mica dupa construirea mausoleului de Biserica, opulenta
zidurilor si tabla aurita de pe magaoaie descriu evolutia si buna stare a
institutiei sfinte.
Cum era de asteptat, statia de amplificare
se stricase ca jocul Romaniei in meciurile importante, din cand in cand
dadea un rateu. Ca un raget fioros ne bombarda in cascada vocea preotului
ce tipa cat il tineau plamanii.
Revenind la multimea adunata,
fiecare isi vedea de micile treburi cu care isi umplea timpul pana la
strigatul ce anunta Invierea. In fata mea un tovaras mai tuciuriu isi
stergea mesajele sa faca loc in memoria telefonului pentru filmarea
momentului, alaturi, o doamna comenta mai ceva ca Emil Gradinescu
imaginile proiectate pe panza asezata stramb pe o latura a Bisericii (ca
loc, slava cerului e destul pe zidul de 7 metrii).
Romanu-i credicios pana la primul strop de ploaie.
La
ragetul final al preotului ce abia mai incapea pe portile Altarului,
multimea furibunda se napusti asupra lumanarii scoasa din altar, haosul
sa instalat rapid, romanii din dorinta de a intra cat mai repede in
posesia luminii direct de la sursa, se ghionteau, impingeau si cerau
vehement suplimentarea preotilor cu lumanare.
Cum nimic nu ramane la voia Domnului, pentru nevoia suplimentara de purificare, a inceput sa ploua.
Pesemne
ca Cel de Sus a hotarat sa trieze astfel enoriasii. In trei minute a
ramas preotul care-si daduse ultima suflare la chemarea spre lumina,
cele doua batrane care care stau mai mult la Biserica decat acasa, doi
politisti si-un caine.
Sper ca anul viitor sa ma incarc cu
energie pozitiva intr-o manastire unde Sarbatoarea Sfintelor Pasti mai
inseamna cel putin zece la suta din ce era pentru bunicii nostrii.
