M. inca tace

   Te-am rugat, in repetate randuri te-am rugat sa-mi spui!

A inceput cu un "buna" !

Am continuat tarziu nopti la rand vegheati de luna amara si carul mare. Ca doua siluete exilate in miez de noapte obligate sa execute miscari repetitive, ne-am apropiat incurajati de ritmul senzual al muzicii parca atunci mult prea veche in amintire, dar noua in sufletul nostru.
Putin timp petrecut statistic impreuna, dar parca o viata de om traita in ritm alert ne-a obosit.
Amare au devenit zilele, prinsi in colivia de sub terasa incinsa cu smoala, unde, parca am uitat sa iubim, sa fiim noi.

Considera o introducere la ce a fost.

PUNCT SI DE LA CAPAT !

Din frustrare se naste ura, din ura se nasc regretele

Nu imi cer scuze ca nu vreau sa va conduc acasa in timp ce flote intregi de masini va asteapta in garaje, parfumate si prospat spalate, neridicandu-ma la rangul vostru social si la pretentiile voastre in cele din urma ma inlatur eu din turma.
Ori dupa ce nu m-am putut ridica la statutul vostru social de corporatist frustrat, neputand sa trec granitele acestei tari mizerabile, ori neavand sansa de a face ceva mai bun in domeniul in care am activat. Ori ma vreti din toate punctele de vedere ori nu imi cereti favoruri decat daca intradevar le meritati.
De ce nu apreciez ca ati facut un gest frumos cumparand un cadou splendid din ultimii mei bani de pe luna aceasta.
Nu am rabdarea sa mai ofer nimic gratuit.

Nu imi cereti sa va dau explicatii de ce va intorc spatele, o fac pur si simplu pentru a va face sa intelegeti ceva.

Am fost acolo....... am trait.
Cand razele soarelui abia se intrezareau din spatele inaltului bloc vecin, neindraznind sa iti tulbure somnul inocent de copil. Cand orasul acesta imbaxit de rautate abia se dezmortea de frig si nepasare.
Un articol, gand, dorinta, ma facut sa te caut, desi stiam ca nu mai esti.
In tacerea noptii ai fost acolo pentru ca apoi cu prima vapaie a diminetii, sa simt si eu.
Vazand hotelul alb in care vise se implinesc ori se destrama, mirosind aerul sulfuros al marii, strangand in brate durerea de acum, viata de alta data.
Pentru mine soarele nu a apus niciodata in mare, e nefiresc sa o faca. Hotelul de caramida stiut de mine e pe margine de lac, degradat parca fara suflare se sfarama bucata cu bucata odata cu luciul tot mai tulbure al apei. Pana si freamatul multimii dintre cele doua cladiri comuniste a luat sfarsit.

Parinteste ma apasa cineva pe umar, este un clunet, este sambata dimineata si eu sunt la munca !

Amintirea Pastelui trecut

"Toate curvele poarta cruciulita" (Radu Banciu)

Cum cere traditia am mers si anul acesta la slujba de inviere, inarmat cu eterna lumanare tip candela rosie cu capac de metal aurit (folosita si pe post de candela, lumanare de inviere, lumanare de duminica si ultima lumanare).
Lume ca la chiolhanurile PSD-iste de odinioara, unde Vanghelie, Piedone, sau Sechelariu (acum prins cu treaba la Vacaresti) se pogorau in popor pentru a propavadui mancarea traditional propagandista: micul cu mustar indoit cu apa.
De la inaugurarea National Arena nu am mai vazut atata veselie si foiala intr-un tarc de cincizeci de metrii patrati reprezentand curtea Bisericii. Si normal ca a ramas curtea mica dupa construirea mausoleului de Biserica, opulenta zidurilor si tabla aurita de pe magaoaie descriu evolutia si buna stare a institutiei sfinte.
Cum era de asteptat, statia de amplificare se stricase ca jocul Romaniei in meciurile importante, din cand in cand dadea un rateu. Ca un raget fioros ne bombarda in cascada vocea preotului ce tipa cat il tineau plamanii.
Revenind la multimea adunata, fiecare isi vedea de micile treburi cu care isi umplea timpul pana la strigatul ce anunta Invierea. In fata mea un tovaras mai tuciuriu isi stergea mesajele sa faca loc in memoria telefonului pentru filmarea momentului, alaturi, o doamna comenta mai ceva ca Emil Gradinescu imaginile proiectate pe panza asezata stramb pe o latura a Bisericii (ca loc, slava cerului e destul pe zidul de 7 metrii).

    Romanu-i credicios pana la primul strop de ploaie.
La ragetul final al preotului ce abia mai incapea pe portile Altarului, multimea furibunda se napusti asupra lumanarii scoasa din altar, haosul sa instalat rapid, romanii din dorinta de a intra cat mai repede in posesia luminii direct de la sursa, se ghionteau, impingeau si cerau vehement suplimentarea preotilor cu lumanare.
Cum nimic nu ramane la voia Domnului, pentru nevoia suplimentara de purificare, a inceput sa ploua.
Pesemne ca Cel de Sus a hotarat sa trieze astfel enoriasii. In trei minute a ramas preotul care-si daduse ultima suflare la chemarea spre lumina, cele doua batrane care care stau mai mult la Biserica decat acasa, doi politisti si-un caine.
  Sper ca anul viitor sa ma incarc cu energie pozitiva intr-o manastire unde Sarbatoarea Sfintelor Pasti mai inseamna cel putin zece la suta din ce era pentru bunicii nostrii.

Dansul Vietii

Indrazneste !
Vino mai aproape si vei realiza ca nu esti singur, nu este o lume moarta asa cum ai crezut ori cum ai fost invatat sa admiti.
Noi, intotdeauna am fost aici, indiferent de vreme, fie pace ori razboi, pe ritm, in pasi de dans sa trait si respirat pe orice continent al Marelui Glob Albastru.
Un prim pas in marele dans al vietii este sa fii.
Nu in gandurile tale ori diverse vicii, acolo nu ai sa gasesti decat singuratate.
Stangaci am fost cu totii, tremuratul tracului e de domeniul trecutului acum, nu mai este nimeni in jur care sa te judece ori sa analizeze fiecare pas, acum simte, simte instinctul care iti dicteaza ce trebuie sa faci, rupe fiecare bucatica a corpului tau, dezbina fiecare muschi pe ritm si fii liber !
O parte din singuratate si incertitudine dispare indata ce esti aici, intre amici, simplii amici ori colegi de dans, indiferent de ocupatie ori statut social. In ritm, toti sunt egali !
Asa ca fa primul pas al dansului vietii !

Trebuie doar sa vrei

sa faci un prim pas
sa treci peste tracul atingerii pentru a putea simti durerea, dorul, fiorul
acum, privirea sus, sus in ochii mei
stangul, tremurand, in spate
mana il urmeaza,
sistematic si dreptul
Cum ti se pare ? Dansezi ?
Mie nu !

P.S. Ati vrut textul needitat, exact cum l-am scris in noaptea aceea? Iata ce trip aveam !

Si daca intr-o zi ti-as spune ca te iubesc...........
Ai ramane surprinsa cum si de ce m-am gandit doar la tine in ultimele nopti, rascolindu-ma in pat ca un nebun de alb ce nu-si gaseste linistea pe negrul asternut al noptii?
Ai pica pe ganduri ca-n diminetile cand visator cu ochii deschisi privesc poza in care mi-ai zambit?
In pasi de vals burghez ai imbratisa vestea dansand cu lacrimi de cristal pe covorul vietii?
Ai intoarce spatele si ai pleca grabita spre un altul care, cu lacrimi in ochi, iti va spune "Te Iubesc"!
Ai rade in speranta ca totul este o gluma si te astepti ca prietenii sa iti sara in spate strigand descreierati "SURPRIZA" !
Sau scarbita ai face doi pasi in spate, urmand o palma zdravana in speranta ca ma vei trezi la realitate.

Astazi, de teama, nu indraznesc sa iti spun: - Te iubesc!

In curand.............
Pe aleea intunecata se intrezareste ici colo cate o luminita pala, solara, mirosul de iarba a disparut, acum e frig, e ger si ceata peste pustietatea unde deunazi vuia sunetul motoarelor si al carcaselor de metal ce se inalta spre nicaieri.
Acum e calm, razlet cate o masina indrazneste sa tulbure muzica linistitoare din casa ce inca miroase a praf de caramida si beton proaspat turnat.
In foisor nu se mai aud rasete, nici fumul si sfaraitul jarului parca te-a uitat.
A secat, da a secat si mlastina, sperand ca la vara o veti curata cu totii de nesimtirea si de nepasarea lasata in urma a celor ce au trecut pe aici. Visatoare la pontonul ce are sa troneze asupra-i si noptile in care veselia va domni peste pustiu !
In zadar privesti spre poarta...... inca nu e nimeni....... inca.
Vom veni promit, nu toti, dar sigur o sa fim acolo.
Promit !

Dansul este ca un drog.
Nu exista moment al zilei fara sa fredonezi acordurile line de bachata ori ritmul impulsionant al salsei!
Pentru ca nu trece o zi fara un pas de baza facut pe ascuns la birou sau atunci cand esti singur in camera. Ajungi sa executi perfect un kick pe scara rulanta de la metrou fara sa iti pese ca se uita cei din jur. Ori deschizi usile la lift cu un Cross-Body tarziu in noapte atunci cand, dupa lasarea gerului, inima iti este calda inca !
Uneori linistea si descarcarea sufleteasca tine de epuizarea fizica iar cand cele doua ajung la punctul maxim are loc ruperea de constient si doar voi doi contati pe ringul de dans, chimia si perfectiunea in dans sunt foarte greu de atins, dar ce inseamna perfectiune si normalitate atunci cand te simti bine si reusesti sa pleci extenuat dar cu zambetul pe buze si gandul la un nou dans, o noua figura, o noua apropiere !
Iubiti ori urati latino nu conteaza, se spune, ca...... cine nu a iubit un dansator/dansatoare a trait degeaba, dar doar se spune !
Va las pe voi sa descoperiti !

www.slasastory.ro

Capul sus, pasii mici, palmele asudate de emotie si privirea fixa catre usa plina de insemne colorate.
Acum e cald si pisica nu mai aluneca pe gheata ce parca nu contenea a se topi vreodata, iar ea, apasa delicat pe manerul usii pasind in caldura. In semiintunericul molesitor al incaperii ce explodeaza parca in ritmuri de viata se intrezareste albastrul de calimara, care reuseste sa te inveseleasca oricat ai fi de trist.
Gesturile stangace au disparut, sa fie alcoolul sau acomodarea, nu mai conteaza...... acum e bine !
Priviri timide si atingeri fine intregesc figurile de dans invatate in trecut, cascada de cercuri si pasi mici o aduc langa albastrul cald.
In curand se va sfarsi, muzica, dansul, noaptea.
Tot ce ramane este zambetul diminetii al emotiei noptii !

Sa nu ma rogi !

http://www.youtube.com/watch?v=S2N_uvnvGbI

M-ai rugat sa te scap de sub greutatea lamei si eu am apasat mai tare pe cutit,
M-ai rugat sa te sustin privind in zare, iar eu te-am impins cu nepasare,
M-ai rugat sa te mai tin la suprafata, dar eu nu sprijin pe nimeni in viata,
M-ai rugat sa te mai car odata, dar mai bine zaci acolo lata,
M-ai rugat de multe ori sa nu mai doara, nu.......nu am de gand sa iti fiu povara.
Caci de traiesti pe jumatate, ori nu te bucuri pe deplinatate,
Mai bine tai, cazi, inneci, adormi in libertate !

Ai sperat sa iti fiu alaturi, ti-am spus sa nu ai incredere in oameni, naivitatea si entuziasmul pot fi fatale uneori. Satul sa arunc in tine cu cuvinte, de imbarbatare, entuziasm, dorinta, si de viata am sa-ti reneg si ultima suflare.
De-ar fi sa reusesti, as fii acolo, nu sa jelesc, sa amintesc, poate, ce inseamna cu adevarat libertatea !
Ai fii liber(a) sa zbori oriunde, si niciune si nicicand nu ar mai exista pentru tine! Greutatea ce-ti striveste trupul ravasita-n asteptatrea eliberarii este doar in mintea ta bolnava !
De-ar fi sa intelegi macar odata, macar putin, din ce am mai zis,
Ai intelege..............trenul vietii nu e vis !

Adio prieten drag....

Adio prieten drag......

Si asa am fost trezit in miez de noapte de mesajul tau de adio, as mai fi dormit putin....... dar ai tinut mortis sa misti putin prin gestul tau, de parca poti alege cand sa primesti mesaje de adio, ora (nu dupa ora 22, ca un program de liniste scris agramat si afisat ostentativ la intrarea din fata blocului), ziua (in fiecare marti, zi cu ghinion dealtfel).
Am mers degraba la wc, stomacul meu este mai important decat faptul ca vrei sa incerci sa iti pui capat vietii pe care nu tu ti-ai daruit-o, de doua ori, nu nu viata ci nevoia de a dejecta fecalele, a fost de doua ori. Abia pe urma la randu-mi am deranjat alte doua persoane intrebantdu-le daca sa imi fac griji pentru tine, daca este doar nevoia de atentie sau are sa te vedem plutind ca pe un scaun plutitor in Dambovita, in Vitan probabil, acolo unde resturile bucurestiilor trec in nefiinta dizolvate cu apa care nu mai este demult curata. Raspunsul a fost promt: -Du-te ma si te culca, aflam noi maine dimineata daca a facut-o sau nu! Ma macina totusi gandul ca nu am vazut primul Breaking News pe banda ingalbenita peste cea rosie de la Realitatea cu: Tanara descoperita moarta in Dambovita / Tanara gasita de un om al strazii plutind in Dambovita / o tanara s-a sinucis aruncandu-se in Dambovita ! Bineinteles ca la Semanatoarea unde sunt curentii mai puternici se merita sa incerci, macar scapi repede si fara dureri prea mari!

Ideea cu pastilele parca este cam invechita, si de unde dracu' mai faci rost astazi de Diazepam fara reteta ! Moarte lenta si dureroasa, nu merita incercata ti-as spune, dar iti respect dorinta din mesaj :"-Nu vreau sa scriu nimik pe facebook ca nu vreau ca lumea sa ma intoarca din drum".
Chestia cu "Adio prieten drag" era menita sa miste putin, sa faca o apropiere intre vorbitor si receptor, aproape de familiarizare excesiva as indrazni sa spun! Astazi ti-am zis ca nu am prieteni, decat doi/doua, intreband cum, am motivat ca un prieten constientizezi ca il ai in timp, pacat ca nu ai inteles asta!
Cea de-a treia idee cu aruncatul de la geam nu prea ar fi tinut, am inteles ca nu stai la un etaj care sa iti dea ameteli atunci cand privesti in zare spre parcul Moghioros pe ferastra, dar cine stie, pamantul este inghetat, sanse mari de o potiune descoperita de beton cu putina gheata si ai rezolvat problema! Pe de alta parte daca nu reusesti si te chinui pana in zori cand pleca primul salariat spre servici, doare sa stii !

Concluzie: nu se merita de la geam ! Despartiri se mai intampla, tregedii, la fel, "sa vedem!" a zis orbu' chiar daca el nu vedea nimic, sa vedem, zorii ne vor lumina calea si mintile, lumina invinge intunericul si napasta. Soarele, acest datator de viata si speranta ne va calauzi spre o alta zi in care ne bucuram ca traim, dar tu, NU!

SOMN USOR!

Regrete la inceput de an.......... Regrete la inceput de drum, fictiv inceput de drum, nu ai cum sa incepi ceva ce faci de 20 de ani, ciclitatea falsa a anilor nu reprezinta nici cat o furnica in raport cu vastitatea universului, nu ceea ce simti suferi sau traiesti este important, de fapt..... nimic nu conteaza in aceasta lupta infinita de a realiza ceva cu mizerabila viata. Destul cu prostiile ! Regrets i have a few cum prea bine zicea Frank Sinatra in MY Way, nu conteaza ce reprezinta ele sau cauza lor, conteaza cum stim sa trecem peste ele. Sau de ce sa nu ne lasam stapaniti o viata intreaga de regrete pozand in victima perfecta, cea pe care a pedepsit-o viata in cele mai crunte si perverse moduri, sa pozam in lesul ce abia asteapta sa fie devorat de haita de lupi ce se indreapta flamanzi de viata catre el, caci ei...... lupii sunt cealalta extrema a regretelor, nu neaparat invingatorii si subjugatorii lor, ci aceia ce renega orice sentiment, orice traire si se hranesc devorand palida adiere a celor slabi. In haosul regretelor din interiorlul mintii mele, am depasit orice negativism ce s-a legat de mine anul trecut. Azi, sunt gata sa iubesc, sa urasc, sa incerc sa ma schimb, sa traiesc. Dar oamenii nu se schimba si asta nu am sa uit niciodata, caci eu sunt om si am regrete in continuare. Iar nu am spus nimic concret.

Bun venit acasa........ oare ?

2013 an nou viziune noua, ganduri noi, postare noua dupa 3 ani de nimic. Tot despre nimic are sa fie si aceasta postare, cautand succesul serialului Seinfeld care era despre nimic si despre toate, toate cele traite, toate cele vazute si simtite intr-o zi, luna,un an de viata mizerabila si insegnifianta de OM. Maiasii au dat gresi cu prezicerile sfarsitului lumii, de fapt inca odata am fost trasi pe sfoara de sfarsitul lumii ce nu conteneste sa vina. 2013 cu schimbari, sperante, vise si prezenta constanta aici. Iti multumesc ca mi-ai insuflat dorinta de a asterne banalitatea in eternitate, sperand sa nu o vada nimeni.