Si-am promis...

acum ceva timp ca am sa revenim, nu toti, dar o parte, necontenit revenim pentru ca ne pasa si pentru ca acolo ne simtim ca intr-o a doua casa, un camin in crestere si continua schimbare, modelat dupa personalitatea mult prea puternica a celui ce il faureste.
Si stiu ca intotdeauna portile cu model fin ce lacasuiesc conacul de praf rosu cu miros de prietenie or sa ne astepte sa luminam iar si iar fetele celor ce ne primesc de fiecare data cu atata caldura.
Foisorul umbros cu odor de pin, poteca spre mlastina verde marcata pe margini de luminite aranjate ca pentru un drum in timp, un drum al uitarii ce te purifica sufleteste, or sa ne suporte din nou prezenta vesela imbibata de bere rece, si multe povesti.
Lasarea serii ne indeamna sa poposim pentru a nu stiu cata oara pe iarba deasa privind visatori la stele. Aici apasarea cenusie a betoanelor este repede data uitarii de verdele crud si mirosul imbietor al ierbii pe care ne odihnim si pregatim pentru ce are sa urmeze in viitor.
Peste ani, am sa imi amintesc zambind in coltul gurii, de momentele petrecute alaturi de cei mai dragi oameni pe care mi i-a adus soarta in cale, va multumesc!

Acum e liniste....
iarba arsa de soarele lui August imi inteapa talpile goale, tolanit la umbra salcamilor plantati in copilarie redescopar sa scriu pe hartie, da cu pixul, scrijelesc litere diforme, stangaci pe un carnetel de notite.
Am uitat sa scriem alergand dependenti dupa tehnoligie, taste, ecrane si pen-uri din ce in ce mai futuriste incorporate in aparatura ce ne depaseste inteligenta si cultura, caci, am anulat nevoia de cunoastere in urma aparitiei la nivel global a internetului.
Telefonul, cheile de la masina, muzica rutinei zilnice si facebook-ul sunt acum date uitarii in curtea bunicilor. Astazi nu sunt conectat, nu am retea, nu ascult cum toarce motorul masinii, astazi ma plimb descult prin iarba ce-mi inteapa talpile fine de bucurestean diform, simt vantul cald ce mai domoleste din arsita vremii, azi ascult doar greierele ce canta adanc in iarba.
Langa serparia din spatele curtii astazi m-am desprins de serpii otravitori de oras.
Acum e liniste.......

13.08.2014 Loc. Dumesti Jud. Vaslui

Ce-si face omu' cu mana lui pe volan se cheama prostie curata!

Ipotetic vorbind intr-un univers paralel eram la bunicii din Judetul Vaslui plictisit in curtea casei peste care timpul parca a uitat sa treaca.
Ma manca talpa piciorului si ma simteam prins in acea capcana a timpului asa ca am luat-o pe verisoara mea si pe frasu' al mic sa ii duc cu masina 14 km pana la cel mai apropiat oras unde era balci.
La balci puhoi mare de autoritati, localnici si organe abilitate ale urbei se minunau de cele trei lanturi, doua baraci cu mititei si multele standuri cu oale si papuci chinezesti.
Am terminat rapid la balci deoarece nu prea aveam de facut mai nimic si pe drum la intoarcere am zis sa trecem pe la ei prin sat sa bem o cana de apa ca ne era sete find foarte cald afara.
Si o iau eu pe MACADAM si dai cu frana de mana sa fac drifturi pe drumul pietruit ce leaga localitatea veche de ce-a noua. Vad eu un loc mai larg unde sa o intorc cu frana de mana si dai si trage de volan si de frana de mana si s-a dus a dracu masina 270 de grade si a intrat cu botu-n SANT !
Eu cu tupeu,
-Nu-i nimic o scoatem acum!
Bag marsarier si dai vruuuummmm NIMIC! MA DAU JOS SI VAD URGIA!
Rotile din spate erau in aer si cele din fata dadeau in gol in sant, MASINA ERA PE BURTA! Am luat 2 bolovani mari si i-am pus sub rotile din fata sa capat aderenta sub ele dai si inceerca si am facut si bolovanii praf, s-au sfaramat. Vad pe unu cu caruta si ii fac semn, omul era la aproximativ 200m de mine, se apropie vazandu-ma la ananghie si il rog sa ma scoata cu calul de acolo.
-Cantareste cam o tona sapte sute! zic eu ingrijorat de povara ce avea sa o suporte murgul.
-O tras calul meu si 3 tone! replica dansul fara a-mi permite sa termin fraza.
Descopar locasul de tractare din bara din spate, ridic portbagajul si vad cei 30 de litrii de alcool aflati in portbagaj achizitionati de tatal meu in vederea veselirii pe viitor in zilele toride ale Bucurestiilor!
-Stati sa mut motorina asta sa pot cauta carligul. ma reped eu de teama sa nu imi ceara din licoarea lui Bachus drept rasplata!
Leg calul de masina cu un lant GROS si dai el cu calul eu cu marsarier, era infipta rau!
Mai opresc un baiat de pe drum sa ii facem balans, eu si fratele de peste Siret  faceam balans si calul tragea NIMIC!Din neant apare un localnic venit din tara macaroanelor intr-o masina din tara cu forma de cizma avand numere aferente, il opresc rugandu-l sa ma tracteze mizand pe capacitatea si ingineria broscarilor.
Desarta cele 5 femei ale familiei insirandu-le pe marginea santului la umbra si leaga masina cu lantul.Eu carutasul si fratele de peste Siret faceam balans si ingineria italiana tragea NIMIC! Resemnat isi incarca muierile in spate si pune coada pe spinare cum ii sta bine unui roman care se face de cacao in fata conationalilor sai aflati in soare deja de o ora.Intre timp baiatul ala a mai venit cu inca 3 tovarasi, si reincepe circul eu cu fratii de pe malul Barladului faceam balans si murgul tragea NIMIC, 5 oameni un cal si-o masina in sant pe un drum de tara vinerea perfecta!
Vedem un Fiat Doblo ca se apropie era POPA SATULUI! Il oprim si punem lantul sa ne traga popa in timp ce noi 7 faceam balans ca i-am chinuit putin si pe aia mici sa impinga la conserva, se rupe lantul in 2 si sare o bucata in masina popii de ii sare vopseaua de pe bara spate! Pleaca popa pana in sat si zice ca se intoarce in 20 de minute ca are de facut o molifta da ii repede pe prostii aia si revine cu un cablu mai gros sa ne scoata el.Nici nu se imprastie praful facut de alesul Domnului si apare un Fiat Ducato (vezi moldovenii au toti Fiat) era masina ce aproviziona satul cu paine! Carpim lantul cu niste sarme si il punem si pe asta cu duba sa traga, ghinion sa rupt lantul in 3 si o bucata a sarit in masina mea de mi-a facut o zgarietura pe spate!Pleca unu din baieti sa caute alt lant in sat si se intoarce in 10 minute cu un latisor, de stateai la umbra lui, era ca pe maneca la cojoc greu de il tara dupa el ca nu mergea ridicat decat de 2 oameni!Il montam pe masina si asteptam sa vina ori popa din sat ori ala cu masina de paine.7 oameni un cal, un land de vapor ce ocupa drumul si masina infipta in sant sub soarele amiezii lui August.
-Se vede in zare ceva praf pe drum! sari ca ars var-miu al mai mic din neam!
VENEA POPA MOTORIZAT si punem lantul pe masina popii, nici nu apuca baietii sa impinga de ma smuceste asta odata de ma zvarle afara din sant!
-Incercati sa mergeti pe drum. rase popa intrezarindu-i-se dintisorul de aur.Urc copii in masina si pe drum ne intalnim si cu ala cu masina de paine ii dadea in goarna sa vina sa ne ajute, i-am multumit si am mers unde aveam treaba, am acoperit zgarietura sa nu o vada tata, am spalat masina, am pus cuiul la loc in portbagaj am pus capacelul la loc pe bara sa nu se vada ca a fost tractata si am aranjat vinul si tuica dupa cum le pusese al batran in spate.Am ajuns dupa 5 ore acasa rupti de oboseala si arsi de soare am cazut lati gustand un somn de 2 ore neintorsi!

(fragmente din conversatia de pe FB)
Foto cu drumul cu pricina.

Ma uit in gol la fereastra chatului unde asteapta nerabdatoare o conversatie neinceputa, ce are sanse sa se transforme intr-un fluviu argintiu de mesaje ori sa piara brusc in stadiu incipient.
As incepe cu asta:

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul...

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase...

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar...

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase ?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

In incercarea de a-ti arata cine sunt, dar mai mult ca sigur am sa incep cu un "Buna ....am ramas placut surprins ca ma mai tii minte"!

Din cand in cand imi aduc aminte de M. zambesc amar in coltul gurii, clipesc mai puternic sa nu imi dea lacrimile si merg mai departe pe drumul meu, merg increzator asteptand urmatorul fior al golului in stomac.In fiecare dimineata intorc capul pe peronul opus, stiu ca e tarziu si ca ea a plecat de mult din statie, dar amintirea si probabilitatea ca ea sa fie acolo ma fac sa ma uit in fiecare zi, fara exceptie, iar cand o vad, tresar ca un copil si ma ascund dupa perete ca nu cumva sa creada ca o urmaresc. Atunci sunt trist toata ziua, amintindu-mi de clipele cand priveam orbit de soarele diminetii in stanga mea si ea sarea pe mine ca un copil dornic de viata, de momentele in care ma lua de mana atunci cand conduceam, chiar daca eram atent la drum, o simteam aproape.
Iar a doua zi am sa ma uit din nou, necontand ca imi strica toata ziua clipa amara de fericire, momentul in care o fetita adorabila coboara treptele de marmura cu parul impletit si zambetul pe buze, cu al sau miros dulce usor intepator al parfumului cu grija pulverizat in spatele lobului urechii.
Coloane grele, sine interminabile si mii de volti stau intre noi.
Si astazi am ajuns mult prea tarziu......... e prea tarziu !

Viata in pasi de dans....... inceputuri!

A inceput la rugamintile unei prietene de familie, eram la finalul unei povesti minunate, in care doua suflete s-au slefuit frumos spre maturizare. Dna. M. trecea des pe la noi, si era persoana care a avut un impact pozitiv asupra copilariei noastre, caci si eu si fratele meu mai mic am invatat de la ea ce inseamna sa ai curajul de a porni de la zero intr-un domeniu cu totul opus fata de ceea ce facuse pana atunci, si dupa ani de munca sa devii un om al clasei de mijloc in Romania.
Trezit la realitate de multiplele palme morale pe care mi le dadea, am decis sa fac schimbarea mult asteptata. Astazi, omul vesel cu sclipire in privire si dorinta de viata priveste cu ochi nepasatori la ursuzul antisocialul si distrugatorul de suflete de acum patru ani.
Am intrat intr-o curte betonata ce parca dorea racoarea sfarsitului de Mai, intr-o cladire banala cu trei etaje, pe o scara ruginita cu trepte pline de mortar si praful materialelor de constructii (caci se lucra la mansarda cladirii) am pasit in sala cu parchet de culoarea ciresului, ferestre opace si oglinzi cum nu mai vazusem pana atunci.
Sentimentul de apasare datorat necunsocutului si grupului de oameni noi care ulterior aveau sa imi devina amici era doborator, m-a luat de mana si s-a prezentat, urmand sa ma prezinte si grupului ce parea ca se cunoasc de o viata.
-In doua minute incepem ! rasuna vocea plina de veselie a lui Cris.
Cuminte m-am asezat in spate de unde ii priveam cum se tineau de maini, cupluri de oameni frumosi, sociabili, oameni pe care ii leaga pasiunea comuna, si fara sa realizez din boxe au inceput sa rasune trompete si diverse sunete inalte, sunete nefamiliare mie, de la Rammstein, Motorhead, Manowar si Slipknot treceam brusc la.......... entuziasmul vietii, la ritmuri ce iti intra in sange si nu se mai opres in veci! V. m-a luat deoparte si mi-a explicat pasii de baza, era ciudat, frustrant si al naibii de greu ce vroiau acei oameni sa fac!
In fata mea se onduiau pe ritm siluete ce aveau sa imi devina ulterior prietene, iubite, aventuri de-o noapte sau chiar modele in viata. Atunci nu realizam asta, atunci ma uram, uram trompetele, uram si ma enerva ca nu pot face acei pasi blestemati pe ritmul destul de alert al melodiei ce si acum imi rasuna in minte.
-Luam o pauza de doua minutele!
Deja? asa repede, nici nu realizasem ca trecuse o jumatate de ora de dans sacadat, iar in acelas ritm aveau sa treaca si urmatoarele trei luni, luni in care am muncit din greu sa invat bazele dansului, baze pe care le "dau mai departe" cu drag celor ce vor sa invete sa simta viata in pasi de dans !

https://www.youtube.com/watch?v=W9yEzThr4cM

Locul de langa tine e rece si gol...

https://www.youtube.com/watch?v=vxDFtFGUYag


Mi-e dor de mare....... marea te spala, si te sareaza, asa spunea un vers inocent expunand frumusetea iubirii dusa la extrem in eternitate.
Acum mi-e dor, de respiratia calda in noptile reci, de mainile gingase ce ma imbratisau cu drag, de ochii plini de speranta, ochi in care ma afundam ori de cate ori aveam ocazia, priveam pierdut in neant si parca asteptam un rau sa ni se intample.
Atunci iubita mi-a spus tarziu, vazand codrul cel vesnic viu, "vezi tu vara se va sfarsi cand galben de tot va fi" si la inceput de primavara, cand renaste natura si viata isi recapata drepturile depline, eu am murit incet pe dinauntru surzit de singuratate.
Acum la hotarul dintre varste stau si visez la un loc doar al meu unde am tot ce vreau si nimic nu-i rau, cum prea bine zicea alta piesa, la o casa pe-un mal, e aproape real, si-o femeie ce sta........ langa tine.. cu tine.... mereu. Lasarea serii ma apasa mai rau ca niciodata, caldura si zapusala acumulate in peretii dogoriti de soarele amiezii plus umiditatea efectului de sera al geamurilor balconului ma sufoca la propriu, acum cand deja sunt sufocat de ganduri de plumb.
De ai veni in sufletu-mi te-as pretui, asa cum nu am stiut sa o fac cu celelalte, as apasa cu fierul incins pe rana deschisa a trecutului pentru a-ti face loc fara regrete in mintea-mi obosita de amagire,de ani ce nu se mai intorc, de amalgamul de dorinte si vise pe care, acum ma simt neputincios spre a le mai implini.
A mai trecut un an, tu nu esti langa mine.... am uitat ce-nseamna noi!