Si am fost........

....prin pustietatea muntilor impaduriti intr-o carcasa, mobila, cu suflet parca, alba ca spuma marii.
Ne purta prin visare printre stancile ce parca se aplecau sa asculte susurul paraului ce de veacuri le strapunge, acorduri vechi parca neintelese rasunau timid pe geamul putin crapat al masinutei vesele ce taia ca o sageata muntele. Nu exista nici timp, nici graba, poate nici calea pe unde aveam sa mergem grabiti spre separare.
Doi copii fortati de imprejurari sa se maturizeze, formandu-se ca un intreg care ulterior a invatat sa se completeze separat, eram pierduti unul in ochii celuilalt si amandoi de frumusetea imprejurimilor sedusi de muzica anilor 70 cu influente psihedelice care ne strabateau creierul si sufletul.
In apa lacului cu nume de mamifer, in umbra capodoperei inceputurilor erei Comuniste, se licareau doua suflete nepregatite pentru ce avea sa urmeze, atunci era liniste si doar vantul si fosnetul brazilor tulburau calmul si arsita verii.
Nici luminisul in care te-am sarutat in acea seara si nici panta domoala unde am zabovit dezgoliti si albiciosi doua ceasuri gata sa ne rumenim pielea, nu mai spun povestea noastra.
Iti multumesc draga D pentru dragostea pura ce am invatat sa o pretuim amandoi, rupti parca din alte timpuri efemere.