Amintirea Pastelui trecut

"Toate curvele poarta cruciulita" (Radu Banciu)

Cum cere traditia am mers si anul acesta la slujba de inviere, inarmat cu eterna lumanare tip candela rosie cu capac de metal aurit (folosita si pe post de candela, lumanare de inviere, lumanare de duminica si ultima lumanare).
Lume ca la chiolhanurile PSD-iste de odinioara, unde Vanghelie, Piedone, sau Sechelariu (acum prins cu treaba la Vacaresti) se pogorau in popor pentru a propavadui mancarea traditional propagandista: micul cu mustar indoit cu apa.
De la inaugurarea National Arena nu am mai vazut atata veselie si foiala intr-un tarc de cincizeci de metrii patrati reprezentand curtea Bisericii. Si normal ca a ramas curtea mica dupa construirea mausoleului de Biserica, opulenta zidurilor si tabla aurita de pe magaoaie descriu evolutia si buna stare a institutiei sfinte.
Cum era de asteptat, statia de amplificare se stricase ca jocul Romaniei in meciurile importante, din cand in cand dadea un rateu. Ca un raget fioros ne bombarda in cascada vocea preotului ce tipa cat il tineau plamanii.
Revenind la multimea adunata, fiecare isi vedea de micile treburi cu care isi umplea timpul pana la strigatul ce anunta Invierea. In fata mea un tovaras mai tuciuriu isi stergea mesajele sa faca loc in memoria telefonului pentru filmarea momentului, alaturi, o doamna comenta mai ceva ca Emil Gradinescu imaginile proiectate pe panza asezata stramb pe o latura a Bisericii (ca loc, slava cerului e destul pe zidul de 7 metrii).

    Romanu-i credicios pana la primul strop de ploaie.
La ragetul final al preotului ce abia mai incapea pe portile Altarului, multimea furibunda se napusti asupra lumanarii scoasa din altar, haosul sa instalat rapid, romanii din dorinta de a intra cat mai repede in posesia luminii direct de la sursa, se ghionteau, impingeau si cerau vehement suplimentarea preotilor cu lumanare.
Cum nimic nu ramane la voia Domnului, pentru nevoia suplimentara de purificare, a inceput sa ploua.
Pesemne ca Cel de Sus a hotarat sa trieze astfel enoriasii. In trei minute a ramas preotul care-si daduse ultima suflare la chemarea spre lumina, cele doua batrane care care stau mai mult la Biserica decat acasa, doi politisti si-un caine.
  Sper ca anul viitor sa ma incarc cu energie pozitiva intr-o manastire unde Sarbatoarea Sfintelor Pasti mai inseamna cel putin zece la suta din ce era pentru bunicii nostrii.