Capul sus, pasii mici, palmele asudate de emotie si privirea fixa catre usa plina de insemne colorate.
Acum e cald si pisica nu mai aluneca pe gheata ce parca nu contenea a se topi vreodata, iar ea, apasa delicat pe manerul usii pasind in caldura. In semiintunericul molesitor al incaperii ce explodeaza parca in ritmuri de viata se intrezareste albastrul de calimara, care reuseste sa te inveseleasca oricat ai fi de trist.
Gesturile stangace au disparut, sa fie alcoolul sau acomodarea, nu mai conteaza...... acum e bine !
Priviri timide si atingeri fine intregesc figurile de dans invatate in trecut, cascada de cercuri si pasi mici o aduc langa albastrul cald.
In curand se va sfarsi, muzica, dansul, noaptea.
Tot ce ramane este zambetul diminetii al emotiei noptii !