Am fost acolo....... am trait.
Cand razele soarelui abia se intrezareau din spatele inaltului bloc vecin, neindraznind sa iti tulbure somnul inocent de copil. Cand orasul acesta imbaxit de rautate abia se dezmortea de frig si nepasare.
Un articol, gand, dorinta, ma facut sa te caut, desi stiam ca nu mai esti.
In tacerea noptii ai fost acolo pentru ca apoi cu prima vapaie a diminetii, sa simt si eu.
Vazand hotelul alb in care vise se implinesc ori se destrama, mirosind aerul sulfuros al marii, strangand in brate durerea de acum, viata de alta data.
Pentru mine soarele nu a apus niciodata in mare, e nefiresc sa o faca. Hotelul de caramida stiut de mine e pe margine de lac, degradat parca fara suflare se sfarama bucata cu bucata odata cu luciul tot mai tulbure al apei. Pana si freamatul multimii dintre cele doua cladiri comuniste a luat sfarsit.

Parinteste ma apasa cineva pe umar, este un clunet, este sambata dimineata si eu sunt la munca !