Dormeai atat de frumos cand, in adanca-ti visare te-am luat de mana pentru a te trezi. Intocmai ca o copilita rasfata trezita mult prea devreme pentru a merge la scoala, maraiai, te intindeai, torceai si te ascundeai in asternutul alb si rece al acelei dimineti.
A. -Incepe !
D. - Mai vreau sa dorm, am dormit mult prea putin...... doar suntem in concediu!
A -Lasa ca ai sa dormi pe plaja! Hai sus, altfel ai sa il ratezi si anul acesta.
Doua scaune din fier forjat si-o masuta cu blat de sticla tronau pe terasa vilei aflate pe faleza erodata de vremuri dureroase, dar demult apuse, acum parca mult prea calma isi astepta soarta eroziunii marii nestavilite. Un pachet de tigari si un suc rece ne faceau dimineata mai frumoasa, nu ne mai trebuia nimic altceva, doua scaune o masa si doi prieteni ce au ramas peste ani ca la inceput.
In linistea noptii rasunau sirenele vaselor de marfa ce tulburau pe nepregatite susurul valurilor care se spargeau neincetat de tarm.
D. -Este innorat, tu nu vezi? De ce m-ai trezit?
A. -Ai rabdare si ai sa vezi.