Stau cu o bere in mana intr-un colt mucegait al barului din subsolul unei cladiri din centrul istoric al Bucurestiului, impovarat, ma simt mai abatut ca oricand de nalucile trecutului. Barmanul a remarcat logo-ul Rammstein de pe portofelul meu si mi-a strans prieteneste mana, a fost singura strangere de mana sincera de pana atunci a zilei.
  Pe fundalul semintunecat sta pregatita scena, clapa cu acorduri calde si chitara acustica ce are sa armonizeze cu patru microfoane asezate cumiti pe stative metalice, asteptand parca sa le vina pentru a nu stiu cata oara randul, scaldate de lumina palida de un albastru primitor.
  Inceputul.........era o zi banala la inceputul lui Septembrie cand un fost coleg de liceu si totodata bun prieten m-a chemat la un karaoke putin mai special, special prin prisma faptului ca se desfasura cu o trupa adevarata, pe o scena adevarata. Pentru mediocrul cantacios al barurilor aproape goale avea sa fie implinirea unui vis, acela de a nu mai urla in microfon urmarind versurile pe un ecran asezat intr-un colt retras al incaperii, ci sansa de a urca pe o scena cu oameni care chiar canta!
Cu palmele si fruntea asudate de emotie, un nod in gat si privirea fixa in telefonul cu versuri, incercand sa nu il inchid caci ruinam tot, am pasit prima treapta a scarilor ce stateau la baza scenei.
-Cum te numesti ?
-Ce ne canti astazi?
-Dedici cuiva aceasta piesa?
Eram pierdut, copilul timid iesise la suprafata si imi impiedica orice incercare de a spune ceva inteligent.......ca de fiecare data cand m-a mai intrebat ceva, oricand, chiar si acum!
Reamon-Supergirl si copilul stangaci a pierit sub greutatea tonalitatii glasului ce se descatusase pentru prima oara. Au trecut sase luni, si nu am ratat aproape nici o seara de joi, ii asteptam si speram sa nu anuleze evenimentul caci in jurul lor gravita fiecare saptamana.
  Au urcat pe micuta scena si in aceasta seara, insufletind apasarea locului cu cantece interpretate intr-o maniera personala si nemaintalnita de mine pana acum.
Asteptam sa termine recitalul de inceput sa ma pot alatura lor, de aceasta data increzator, stiind ce urma sa cant, fara nevoia unui telefon de pe care sa citesc versurile.
Cu ochii inchisi......tragand puternic aer in piept, a rasunat tot clubul :Maaaaaaarrrrceeeeelaaaaa!
Si privirile atintite asupra-mi s-au luminat, fruntile s-au descretit, transmitandu-mi energia de care incep sa devin dependent!
In acea seara, am dat tot, ridicandu-mi barajul energetic, descatusandu-ma cum de mult nu o mai facusem, cu ochii inchisi, dintii aproape inclestati, simtind pulsul cum creste, cautand din cand in cand cu privirea membrii trupei, asteptand un semn de aprobare ca ceaa ce fac si cum suna rezoneaza in ton si pe masura trairilor mele din acea clipa.
Boschito-Marcela, Reamon-Supergirl, Stigma-Zi-mi noapte buna, iar in final reprezentativa-mi Cargo-Ploaia, aplauze, strangeri de maini, imbratisari, shoturi, bere rece ce ma facea sa ragusesc iara, uitarea umbrelor ce ma inconjurau pana la primul acord care a rasunat in acea seara!

Ne vedem Joi !

https://www.youtube.com/watch?v=Y2gt9Z44mpY