Ai aparut de nicaieri, vesela cum rar am intalnit, privindu-ma increzatoare in ochi, pasind pe alei pavate cu bune intentii, lasand doua siluete alungite pe caldaramul ud, creandu-mi falsa impresie ca ar merita.
Acum doare, trantesc capul pe perna imbacsita de mirosul de fum asternut peste noapte in hainele aruncate intr-un colt al camerei. Corpul atarna tot mai greu, resimtind presiunea sfasaietoare din capul pieptului, picioarele obosite de dansul parsiv al vietii zvacnesc rasfatate de atingerea moale a asternuturilor.
In bezna intunecata doar gandurile imi raman mai vii si amare ca niciodata, "a mai trecut o zi tu nu esti langa mine... acum am uitat ce inseamna noi" (VH2), am ramas doar eu ostenit "cu oasele rupte in somn violent, azi sunt o luna amara ce se stinge incet" (Luna Amara-Gri Dorian).
Lacrimi nu mai curg de mult, am uitat ce dulce si calda poate fii imbratisarea sincera in miezul noptii.
M-am agatat iar de o iluzie creeata in mintea mea, nascuta din dorinta de a incheia chinul ce ma framanta noapte de noapte si-mi tulbura somnul din ce in ce mai scurt si agitat cu fiecare zi ce trece.
Am dezamagit prieteni lasand la o parte stima, aruncandu-ma in imaginea posibilei realitati ce se intrezarea ca o naluca orbitoare in prag de luna noua.
Am calcat pe sufltete pentru a ma ridica increzator cladindu-mi personalitatea din cenusa celor din jur.
Ochii se inchd asupra acestei zile triste, e liniste..... prea liniste!